Roxana AndronescuUnirea se intoarce …
October 29th, 2008 by roxana 
Am incheiat si a doua seara la Unirea … 61 servetele vandute, 250 lei. (Aici am adaugat si pe cele 21 de la Mihaela).
Merge destul de usor, tinerii fiind cei mai receptivi. Figurile celor care la intrebarea “aveti un minut” raspund garantat cu NU, se recunosc deja, putand fi catalogate in doua categorii: 1. Zambet larg, cult, usor dispretuitor, “nu am timp”, “am card”, “ma grabesc”. 2 Fata de taran cu sau fara lant, dinte de aur eventual, aer de superioritate, “nu dau bani la d-astea mai bine fumez”, “fugi ma d-aciia”.
La cele doua categorii bine stabilite deja se mai adauga si exceptiile care ne fac serile frumoase …
1. Miss blind date … o stimabila la vreo cca si ceva poate chiar mai mult, care dupa o jumatate de ora de fumat mintile la propriu, deschide telefonul, sigura pe ea, apeleaza si anunta, intr-o frantura de discutie prinsa de urechile noastre, ca este imbracata intr-o geaca visinie …..
2. Stimata don’soara pretioasa cu codita de cal si saluletul ei mandru la gatisorul subtire si lunguiet, care neutilizand Sistemul ei de Gestionare a Bazelor de Date la potentialul maxim, n-a gasit altceva sa ne raspunda suav evident, decat ca … asteapta un taxi …. intr-o mare de taxi-uri … adica maaaaree maaaaaare mare de taxi-uri 
). (De notat ca ne-am prapadit de ras)
3. Doamna speriata de bombe. Fara comentari pe tema (s-ar putea la un moment dat sa se transforme in categorie aparte).
4. Tanara :”A tu esti de la SPIN … te stiu” …. restul e tacere …
Inainte sa ma apuc de scris, aveam senzatia ca odata cu impicarea mea in aceasta nebunie stradala, avand in vedere ca cele 4 ore dinaintea intrunirii cu pricina sunt petrecute la manzoc, nu voi mai avea timp sau mai bine zis subiecte sa scriu aici. Iata cat de tare ma insel.
Treaba asta cu iesitul in strada e o mare smecherie. Vezi o gramada de moace si interactionezi cu o gramada de oameni. Prin “moaca” a se intelege chip. Sunt oameni simpli, povesti curate, inimi deschise sau nu. Ideea este ca ai de invatat. Este fascinant cum dupa 8 ore de stat intre oameni, necunoscuti, incepi sa sti “asta da bani, asta nu”!!!!! Si nici nu iti trebuie facultate!!
In final ca o concluzie pozitiva: bucurestenii sunt deschisi donatiilor si ajutorului. Procent de 80 accepta si doneaza … restul nici macar nu ne asculta. Doar ca nu sunt sigura ca nu o fac din simpla teama de straini!
Va pup si va astept maine seara 18 30 la Unirea
The “Mother” ship
Category: Sa fim oameni | 
6 Comments »
October 29th, 2008 at 3:40 am
Adevarat si trist in acelasi timp. Flora si fauna de pe starzile Bucurestiului, se inteteste pe zi ce trece si nu avem nici o sansa sa gasim antidotul microbului “las-o ma ca merge asa”. Nenorocirea este ca acest procent, “refractar”, “blind” si “speriat de bombe”, procreeaza, pleaca la munca in strainatate si fara sa ne ceara acordul, devin eticheta de tara. Trebuia sa-i cunosti si tu intr-o zi, personal. Oricum, ce faceti voi este munca de sisif. Felicitari!
October 29th, 2008 at 4:00 am
Apropos de munca de Sisif… Astia de la D’art (pe care i-am onorat cu prezenta SI in seara asta – cica piano night = 2 mondeni cu fitzele si gagicile de la D&G la vedere) organizeaza in fiecare luni Open Stage. Din pacate, timidul meu prieten pianist, care nu a atins clapele decat dupa “stingere”, nu s-ar prezenta singur nici in ruptul capului. Deci idee: piesa de teatru CU muzica. Nu un musical, ci cu background muzical. Bun, bun – zice el – da’ despre ce e vorba? Eu am venit cu ideea DE, dar mi-ar trebui o grenada sau ceva tot atat de potent pentru punerea in miscare a rotitelor… Cum ar fi parerea unei actrite. Idei?
October 29th, 2008 at 2:47 pm
Motorul ca motorul (droolin’), dar pungile de la Mac sunt prea tari!
)
October 29th, 2008 at 3:25 pm
ihi … se numeste cina
October 29th, 2008 at 5:45 pm
Pe-aici le zice “otrava”, dar noi suntem consumatori de kebap. Zone diferite, dialecte diferite…
)
November 12th, 2008 at 11:31 am
si culturi diferite