Este deja traditionala catalogarea taximetristilor drept niste indivizi stapani ai soselelor care nu isi respecta decat propriile legi si care sunt stapanii tuturor!

Nefiind obligata sa circul prea des cu taxi-ul, nu am luat contact cu acesti indivizi aparte (in procent de 99,9%) decat ca si sofer de conserva sau sofer (pilot) de motocicleta. Neplacut de altfel.

Ieri, in shimb, am fost chemata de urgenta intr-o zona destul de apropiata locuintei mele, si a trebuit sa folosesc TAXI!

Drumul la destinatie, calculat la 1,69 rom pe kilometru, m-a costat decent undeva la 6,8-7 lei pentru aproximativ 4 km. La intoarcere, iau un taxi din strada, firma Vyl parca, un logan despre care ma grabesc sa spun ca designul interior este absolut taranesc, ca imediat dupa asta sa aflu ca nu este din fabrica ci se personalizeaza (cata intuitie am de multe ori, imi vine sa ma pup). Bun. Aceeasi cursa, doar ca in sens invers, la un tarif afisat de 1,4 ron pe kilometru, constat cu stupoare ca valoreaza 9,5 roni. Nu este problema imi zic, pentru ca oricum si primului ii lasasem din saracia mea, tot 10 ron, dar frustrata de increderea cu care dobitocul de la volan zambea sugerand “te-am facut”, am intrebat, total nespecific mie adica cu bun simt si calm: “pe ce tarif am mers, ca la dus la 17 mii vechi kilometru, aceeasi cursa a facut 70 de mii?” Atat mi-a trebuit!

Sincer, nu aveam nici un chef de cearta si nici sa ii ascult explicatiile tampe, asa ca in timp ce inchideam usa, incercam sa-i explic rahatului cu ochi, ca oricum nu e nici o problema suma respectiva o avea in orice caz! Doar ca prostu nu e prost destul daca nu-i fudul! Si a confirmat regula expusa mai sus aruncandu-mi urmatoarea replica: “de obicei merg cu 34 de mii, sa zici mersi ca ti-am luat atat ca daca eram al dracu facea cursa 700 de mii!”

Nu scandalul ce ar fi urmat daca eram eu in ale mele, nu belelele care le-ar fi avut cu mine daca il punea al’ cu coarne sa ma tarifeze cu ineptia aia de 700 de mii vechi-de pret, nu idiotenia crunta si nesimtirea tupestului ma infioara, ci starea de fapt pe care o traiam! Urangutanul isi permite sa faca astfel de gesturi, cu CLIENTUL, amaratul din munca si banii caruia se hraneste zilnic!!!

Si iar revin, si iar imi dau palme in cap cu bocancii mei moto in timp ce-mi fac cruce cu tigarea aprinsa… in ce societate de cacat traim!