Imi cer scuze in fata celor care nu gandesc ca mine dar eu nu pot compatimi un invingator!!!!

Pe scurt:

Cuzu vine de la Cluj, la gara este abordat de un batran (batran rau - 85 de ani), intrebat daca nu vrea sa mearga cu jumatate de pret ca el este veteran si are nevoie de insotitor. Veteranul are gratuitate si baga banii lui Cuzu in buzunar!!!! Ba mai mult la sfarsitul calatoriei ii da lui Cuzu numarul de telefon si ii spune ca daca mai merge cu trenul sa il sune negresit pentru a-i oferi din nou, “serviciul” respectiv!

Acum … comentarii triste … vai … ce necaz! … ce pacat de batranii nostri! … amaratii! La ce situatii ii inpinge societatea! …

Puteti sa credeti ca vad din aceasta poveste un lucru frumos? Este atat de greu de crezut ca la o astfel de varsta mai ai curajul sa infrunti realitatea, societatea, boala, incat tind sa il transform intr-un erou sau mai bine zis model si tind catre a face un mare haz de necaz!

Oameni buni, acest batran este un exemplu!
De ce sa il compatimim? Nu ne-am saturat sa ne plangem sau sa ne vaicarim?? Daca toti am proceda asa cum o face el, cu siguranta lucrurile s-ar mai schimba si pentru generatia lui cat si pentru a noastra!!!

Dar noi preferam sa ne compatimim (pana la urma nu negati avem cumva proiectia noastra in viitor), decat sa ne suim in primul tren si sa infruntam cu onestitate si mandrie, SISTEMUL!!!!

Bravo nene o sa te sun daca plec cu trenul )

Am avut cantare la Sibiu. Petrecere privata.
Am lasat catel, pisica, trei bucati acvarii plus 2 bucati boluri pesti si gugustiuc, singuri acasa. Nu am avut noroc decat inspre orele inserarii sa gasesc pe cineva sa vina sa supravegheze minizoologica mea.
La finalul concertului, aflu ca Mc-ul show-lui, aka Copolovici, pleaca acasa cu trenul. Progamata sa revin in Bucuresti abia azi pe la ora 16, dar cu gandul la animalutele mele, sar in rapidul cu pricina.
Evident, nu singura. Cu Copolovici!
Incepe discutia – nu stiu cum, pentru ca daca ma gandesc bine parca vorbeam deja de o mie cinci sute de ani – si dupa o usoara tranzitie prin cam toate domeniile de activitate personale, cam toate subiectele atinse cel mai des la inceputul unei calatorii cu CFR-ul – gen – cand fumam?, ai luat suc?, apa ceva?, unde e vagonul?, etc, ajungem si la acest capitol oarecum strain mie, blog-geristica/blog-gareala/blog-garia si daca ma chinui mai gasesc!
Nu am retinut foarte multe lucruri, desi pe cuvant m-am chinuit ceva, dar pot sa spun ca am ramas cu o intrebare in cap la care trebuie sa gasesc raspuns – si anume “de ce oare vreau eu acest blog”?
Si cel mai important lucru, pe care am omis a-l mai prezenta in fraza de sus ca si-asa ma bate mama ca ma pierd in amanunte si ca fac fraze cat America de mari, am trecut cu brio testul “calatorie cu CFR-ul”. DE CE? Ca nu mi-a pasat ca este foarte cald, ca poate fi frig, ca nu pot fuma decat la Brasov pentru ca in restul garilor abia daca prindeau rotile un repaus de 10 secunde, ca nu mi-a pasat cat de scump este biletul pentru ce servicii se ofera, ca nu am vagon restaurant, ca nu se respecta drepturile omului prin interzicerea fumatului in tren, ca doamna din compartiment nu si-a gasit alt loc in tot trenul, pentru ca noi, eu si Copolovici CALATOREAM …. calatoream in lumea asta care mie, abia imi intra in casa, se prezinta, imi face reverente si ma cheama tacticos la … SCRIS!!!!!!!
O mai fi nevoie de raspuns la intrebarea de mai sus????? (aia bolduita evident)

post scriptum – am facut comanda … zilele astea voi deveni roxanaandronescu punct ro!!!!