Am citit in seara asta cel mai recent articol al unui prieten foarte bun. Desi imi propusesem de vreo doua zile sa scriu despre cu totul alt subiect, am sa ma leg de ceea ce a propus el ca discutie in aceasta seara-noapte, spre dimineata
.
Subiectul pe larg este filmul “Zeitgeist” conjugat la societatea romaneasca. Concluzia mea este:
NU AVEM NIMIC DE FACUT! Nimeni pe lumea asta nu reuseste sa trezeasca nici macar o natie, d-apai o lume intreaga. Noi nu reusim sa impunem o conduita civilizata si corecta vecinilor nostrii, colocatarilor, familiei de multe ori sau partenerilor nostrii de viata. La cate campanii de constientizare, educare, umanizare, civilizare s-au facut, pe strazile Bucurestiului, inca se pot observa la fiecare semafor sticle de plastic care zboara elegant din masinile de zeci de mii de euro, ale “cefelor late” care evident, asculta Gutza la maxim!
Ce ma doare pe mine de situatia mondiala, cand eu pot sa crap la o coada dintr-o institutie de administratie publica, din cauza birocratiei, sau sa ma “imprastii” fara sa stiu ce m-a lovit, cand o pasarela nenorocita a cazut pe DN1, in timp ce eu ma deplasam catre casa, tocmai pe acolo??? Cum poate sa imi pese mie ca R si R au creat marea “criza economica” mondiala, cand eu, spre Ardeal, nu am decat vreo cateva zeci de metri de autostrada si aia neutilizabili, si daca cumva vreau sa vad vreun concert la Timisoara, am nevoie de cateva zile bune dus-intors????
Drumul pe care a luat-o omenirea (deci implicit Romanica noastra), este din pacate cu sens unic. La nivel de individ, oricat de mult mi-as dori eu sa cred ca se poate schimba ceva, plecand din fiecare dintre noi, nu se va putea niciodata actiona cu forta unei societati, atata timp cat societatea nu este 90% compusa din astfel de indivizi. Si nu este!!!! Este crucea pe care noi cei care intelegem, o vom cara pentru ei, cei care nu inteleg, sau nu vor sa inteleaga, sau pur si simplu nu ii intereseaza.
Recunosc, nu am vazut cele doua filme, dar promit ca o voi face si atunci voi reveni cu un articol informat. Dar gustul amar vis-a-vis de incapacitatea unei forte imense ca umanitatea, de a se comporta ca atare, ma face sa afirm ca nu avem nici o sansa.
Si cum consider ca in seara asta, in aglomeratia mare ce s-a creat in capul meu, s-au intalnit la o cafea mumia lui Tutankamon cu Nostradamos, Napoleon si altii de teapa lor, inchei cu gandul ca ar trebui sa ne restabilim prioritatile, sa cautam un animal al carui comportament sa ne satisfaca suficient cat sa il copiem, si sa incercam asa, sa ne adaptam, sa supravietuim… asta daca supravietuim cancerului… sau gripei porcine mai nou!