Eu sunt subiectiva … nu am cum sa fiu altfel pentru ca Mircea, Bogdan, Mihaela si Tavi sunt ca si familia mea dar sa nu ziceti ca vorbesc eu prostii am sa imi permit sa citez din colegul Ozzy (C. F.):

“Cand l-am cunoscut pe Octavian Vrajitoru era o zi de toamna. Stateam de vorba la o masa cu un singur picior. Stateam in picioare si vorbeam despre motociclete privind cum curge Raul Dambovita lenes la vale. Marele sportiv avea acea privire plictisita ca intodeauna. L-am intrebat daca nu ii este frica sa concureze si mi-a raspuns ca nu. Nu ii este frica fiindca pe circuit merg cu totii in aceeasi directie. Normal ca toti merg in aceeasi directie dar el mai avea si avantajul de a fi mereu primul. Dupa putin timp l-am urmarit in cateva curse. Am avut si avantajul de a-l privi inainte de start. Vorbeam mai devreme de privirea plictisita pe care o afiseaza in general marele campion. Inainte de start acea privire nu mai este plictisita. In acel moment dinaite de start ochii lui Octavian Vrajitoru aveau privirea unui om obisnuit sa castige, privirea acea era a uniui om hotarat sa fie primul. Practic ochii erau singurul element uman din ansamblul Vrajotor-Motocicleta. Dar acei ochi spuneau totul. Acum aflu ca un nou vrajitor este pe cale sa se afirme. Daca are aceeasi privire pe care am vazut-o eu atunci la tatal lui inseamna ca ne-am ales cu un viitor maestru al sportului. Printe multe lucruri rele pe care ni le daruieste cu maretie aceasta tara uneori mai apre o scanteie ce ne face mandrii ca suntem romani.Scanteia Mircea Vrajitoru este pe cale sa devina stea iar noi nu putem decat sa ii multumim ca ne umple de mandrie si il rugam sa nu lase pe nimeni si nimic sa ii stea in cale. Mircea ai un drum, ai o traiectorie ce nu trebuie deviata de diverse interese si diversi indivizi. Mergi inainte si fii mereu primul.
Felicitari sincere,
Ozzy”