Mare inventie mare aceasta platforma, fara de care, mai ca tind sa cred, ca nu am avea unde sa ne promovam munca ….

Valea Gurghiului ….

As fi vrut sa povestesc eu, dar comentariul unuia dintre spectatorii de acolo, care intamplator este si un musafir bine venit al blogului meu, este destul de curat, real si nu in ultimul rand pozitiv )!

Asadar… iata cum a fost!

Mare concert mare, trambitat, promovat, asteptat…

A cumparat Cata bilete la gazon B din motive lesne de inteles, nu detaliez aici. Zis si facut. Imbracat  frumos, parfumat, aranjat, adunat o alta gasca de prieteni nevinovati si plecat la concert.

Abia asteptam acest moment. Din frageda copilarie piese la “Like a virgin”, “Material girl”, “Like a prayer”, m-au nascut, construit si consolidat ca mare fan al Madonnei. Ulterior, de-a lungul timpului, mi-am confirmat opinia cu ajutorul evolutiei acestei mare artiste. Mobilitatea si adaptabilitatea ei, extravaganta si curajul, talentul, dragostea pentru arta, constanta si insistenta ei, sunt numai cateva din motivele datorita carora in data de 26 august, peste 70.000 romani, s-au adunat in Parcul Izvor, sa se bucure de prestatia ei artistica.

Pana aici toate bune si frumoase. Concertul nu m-a entuziasmat, nu m-a impresionat, nu m-a dezamagit. Adica, a fost exact ce ma asteptam. In afara de faptul ca mi s-a confirmat ca nu este o mare voce si ca cele cateva piese live au fost cantate slabut, asa cum prevedeam, am gasit spectacolul per total unul bine pus la punct, bine conceput, reprezentativ unei figuri muzicale mondiale de talia L.V. Ciccone.   

Dezamagirea mea imensa este organizarea. Stiu ca nu spun nimic nou si ca probabil toti au urlat in toate felurile si limbile incapacitatea companiei care a vandut in Romania concertul, de a multumii publicul platitor de bilet.

Este foarte adevarat ca, dupa concert, la o citire mai atenta a biletului, am gasit tiparita urmatoarea expresie: “posibila vedere limitata”… dar de aici, pana la a ne lasa pentru 120 ron sa ne calcam in picioare  si sa distrugem parcul, inhaland tone interminabile de praf, unii dintre noi – astia mai mici, nereusind dintr-o pozitie cat de cat decenta sa vedem nici macar ecranele, este o diferenta mare, care eu o numesc bataie de joc!

Nu pot descrie frustrarea si oftica mea ca desi am putut ajunge intr-un final la concert, nu am reusit sa vad absolut nimic!!!

Altfel nu pot povesti decat ca m-a impresionat momentul dedicat artistului MJ si ca am parasit incinta inainte de a se termina concertul.

…..