Ma chinui de cateva zile sa postez acest gand.

Este adevarat ca furia pe care am simtit-o s-a diminuat consistent, acum ramanand doar o urma obosita si resemnata.

Urlam in gura mare ca alesii nostri nu fac nimic. Ca ne fura. Ca ne iau. Ca nu ne dau. Ca nu fac.

Zilele trecute am reusit intr-un final sa depasim iarna si asta fara ajutorul nimanui. Cel putin asa speram. Acest final de an precum si inceputul celui pe care tocmai il parcurgem, ne-au demonstrat clar ca in situatii de criza, institutiile tarii, indiferent de apartenenta ocupationala sau politica, sunt praf. ADICA SUNT PRAF. Ne-am inecat intai in nameti de zapada, ca apoi sa o facem civilizat, in apa. Nu contest acest adevar nefericit.

Ceea ce vreu sa punctez in acest mesaj este ca nici cu noi nu imi e rusine.

Imi parchez masina, culmea legal si contra cost, pe o strada din cartierul Drumul Taberei (langa blocul meu), care din pacate nu este trecuta in cadastru la Primaria 6 decat ca si alee-parcuri. Asta inseamna ca nu se reconditioneaza niciodata, nu se asfalteaza niciodata si evident iarna, nu se curata, pentru ca nu exista!

 Cat au fost acei munti de zapada, ma asteptam sa vad vecini din blocul meu sau din cel de vis-a-vis, iesind cu lopetile in strada, pentru a incerca sa faca zona circulabila. Ce credeti? In afara de cei 3-4 obisnuiti, printre care si un membru al familiei noastre, ori eu ori tata, nimeni! ADICA, NIMENI! Si atunci, intreb, ce pretentie sa am de la altii?? 

A stat Bucurestiul nostru aproape 2 saptamani sub asediu iernatic dar nu ne-am simtit sa luam naiba lopetile alea sa dam zapada macar asa, putin, in fata scarii, sa avem cum sa iesim din case (pentru ca in peregrinarile mele prin capitala am avut timp sa observ ca istoria din spatele blocului meu, se repeta oriunde dai cu ochiul).

Concluzie: Suntem, fara menajamente, niste nesimtiti care isi merita soarta. Cat priveste guvernul sau primariile, hai sa le lasam in pace ca in afara de faptul ca noi le-am dat aceasta putere prin vot, sunt fix reprezentarea noastra, imaginea noastra in oglinda. Din nou spun: NE MERITAM SOARTA!!!!

Am ajuns…

Sunt foarte obosita. Imediat cum imi adun ceva energie, postez.

Pana atunci o amintire superba…

Dimineti cu treziri intarziate,

Cu lumini secate-n ochii obositi,

Ramasite de visuri decupate,

Ne iubim, in ganduri rataciti.