Da! … Sa revenim …

Am fost la Constanta. Clubul Cafe d’Art si-a deschis portile vineri 24 octombrie cu Proconsul. Sambata, am fost “cap de afis”, adica am avut concert. Noi, SPIN.
Nu am decat doua cuvinte de spus “foarte tare”!!!!

Este greu sa pun in cateva cuvinte sirul de emotii traite acolo.

Sa incep cu … inceputul …

Ajungem la probe … gasim un spatiu destul de mic cu o capacitate  de aproximativ 150-200 persoane. Clubul are doua spatii: sus, este un pub extrem de rafinat, in care dragostea de natura a patronilor (vechi sau noi) aduce vederii si simtirii noastre trei trunchiuri de copac “live” (constructia este facuta in asa fel incat cei trei semeti nu au fost taiati, ba traiesc chiar bine ); la subsol este clubul unde se desfasoara in fiecare seara un spectacol artistic cu specific diferit de antecedentul (ex. duminica concert live, luni piano cafe, marti spectacol de teatru, etc).

Bun … Probe de sunet, impresie ciudatica pentru ca la un centimetru de scena se afla mesele cu spectatori, fuga la hotel, dus, imbracat parafat stampilat machiat, fuga la club inapoi.

Ne oprim la pub sa bem un ceai (bere) inainte de cantare.

Felix, nu motanul ci tobosarul nostru, este un baiat extrem de imaginativ. Dand nastere multor idei adoptate ca a fi propice imaginii, constructiei sau interesului nostru ca performeri muzicali, Felix, evident, a mai elaborat un scenariu: ce-ar fi daca el, imbracat absolut intamplator ca ospatarii din pub, s-ar da drept unul, in momentul in care noi usor disperati anuntam intarzierea tobosarului nostru la concert. Atunci el s-ar oferi sa cante cu noi pana ne vine instrumentistul.

Evident ideea a fost geniala, nimeni nu s-a prins de la inceput, ba chiar Silviu a jucat atat de bine ca m-a timorat si pe mine (eu fiind actrita licentiata).

Desi la inceput m-am temut un pic datorita faptului ca cei din club erau usor distanti, vreau sa marturisesc ca dupa zece minute, aveam senzatia ca sunt acolo cu toti prietenii mei. Atat de calda a fost atmosfera incat la un moment dat am inceput sa ma comport ca acasa. Am fost sincera, adevarata si desi cantarea mea nu a fost senzationala pentru ca vechile probleme cu gatul mi-au cam dat de furca, felicitarile de dupa m-au convins ca am fost foarte tari. Le-am fost pe plac, i-am cucerit, le-am adus o mica pauza de cotidian cu cele doua ture de patruzeci si cinci de minute de muzica buna cantata binisor!

Cam atat despre concert. Ceea ce am simtit eu, colegii mei sau cei care au fost acolo, nu se expune in cuvinte pentru ca ar parea un “bla, bla” pompos.