8 aprilie, Bucuresti, club Tribute concert  SPIN.

Acum ce sa zic… De foarte multe ori ma suna lumea sa ma intrebe pe unde, sau cand mai cantam in Bucuresti. De cele mai mute ori raspund cinstit, ca nu prea avem concerte in capitala dar ca promit sa sun cand vor aparea. Bineinteles ca toata lumea reactioneaza la fel: “negresit vin … sa nu ma uiti… sa ma anunti ca voi fii acolo…!”

S-a mai intamplat de cateva ori, dat fiind faptul ca nu am prea avut concerte prin Bucuresti, (excluzand incercarea noastra de rezidentiat de la “Live club”), atunci cand a aparut unul, sa ma astept la o revolutie de prieteni care “isi doreau” atat de tare sa ma vada. Dezamagirea a fost imensa. Nu din punct de vedere al numarului spectatorilor prezenti in clubul unde concertam, ci din punct de vedere al numarului “prietenilor care vin negresit”!

Marturisesc ca in acest moment, apreciind situatia financiara deplorabila prin care trecem noi romanii, imi este rusine sa adresez invitatia: 1. pentru ca exista posibilitatea ca multi dintre apropiatii mei sa nu poata veni din cauza pretului biletului (care in club Tribute pleaca de la 20 lei) si 2. pentru ca imi este frica sa consider acest impediment o scuza rezonabila pentru a nu venii.

Cu alte cuvinte mi-e jena sa spun veniti la concert va costa intrarea atat!

Asadar nu voi mai adresa invitatia direct ci voi face anuntul. Cred ca este mai cinstit asa!

Dar pe cativa dintre voi chiar va astept )

Si cica sa mai ai nevoie de backing-vocals (cor sau voci aditionale) pe scena!

Ce veti vedea este o minune a tehnologiei care face in timp real ca vocea sa sune mult, adica mult mai bine in cantarea pe bune (live). Una dintre functii, si anume cea demonstrata aici este “harmonizer” – in traducere libera armonizator, care creeaza tot in timp real vocile aditionale in functie de armonia setata in prealabil…

Pofta la vizionare!

Titlul se demonstreaza la fiecare inceput de primavara a fi cat se poate de realist. De ce? Pentru ca deplasarea cu motocicleta este din ce in ce mai acut, o chestiune de viata si de moarte.

Din pacate sezonul acesta a inceput tragic. Stie toata lumea deja, ca doi dintre “ai nostri” au murit stupid acum cateva nopti. Intuneric, drum trecut prin razboi, o motocicleta noua, poate si umezeala pe sosea, poate si o viteza care depasea 40 la ora, poate un caine … cine stie. Povestea a plecat o data cu ei. Dumnezeu sa-i odihneasca sau cum spunem noi R.I.P. (Rest in peace).

Motociclismul este un stil de viata. Motocicleta este un partener. Iti lipseste, te sustine, te ajuta, te iarta, te cearta, te invata… Motociclistii suntem noi; medici, avocati, profesori universitari, jurnalisti, artisti, brokeri, pompieri, stilisti, fotografi, mecanici auto, bucatari, invatatori, oameni! Suntem oameni liberi si am ales aceasta forma de exprimare in locul muzicii data tare, in locul faradelegilor, in locul masinilor prea mari si prea opulente, in locul viciilor, in locul relelor.

O parte mica dintre noi, ne fac tagma de ras. De acord. Si noi incercam sa ii educam si sa ii facem sa inteleaga ce inseamna cu adevarat motociclismul. Nu se prinde de ei si din pacate ne vor umbri mereu imaginea in fata celorlalti.

Motocicleta polueaza mai putin. Descongestioneaza traficul – o motocicleta in plus, o masina in minus. Presupune curaj, nu oricine se poate sui pe o motocicleta fie ea si una mica. Aduce libertatea de miscare, poti evita aglomeratiile. Iti pune la incercare toate simturile. Iti da posibilitatea de a calatorii mult mai usor si mai ieftin. Nu distruge drumurile fiind atat de usoara. Nu ocupa loc de parcare intr-o lume in care de multe ori ne-am dezasambla masina sa avem cum sa o ducem in casa.

Motociclistii sunt oameni care sar in ajutor. In numar mare. Sunt multe cazuri sociale de enumerat, unde prin si cu ajutorul motociclistilor s-au vindecat oameni de maladii grave, copii fara parinti au primit cadouri si poate un inceput de viata mai bun, familii sarace au primit cate ceva din putinul oferit cu atata compasiune.

Suntem oameni care iubim, muncim, ajutam, simtim, suntem la fel ca si voi ceilalti. Ne deosebeste aceasta dragoste nebuna pentru cele doua roti. Atat!

Suntem oare de condamnat? Este aceasta pasiune demna de pus la zid si de acuzat?

Articolul meu este unul rece. Constat citindu-l. Pentru ca sunt satula sa explic de ce am ales sa intru in randurile “donatorilor de organe” cum ne spun unii destepti. Pentru ca mi-e scarba sa vad comentarii care ne catalogheaza drept niste “mizerii” niste “nespalati” niste “scursuri ale societatii”. Pentru ca ma dezgusta o societate cu pretentii care inca nu stie sa scrie corect si arunca pet-uri din masina la semafor. Pentru ca m-am saturat sa fiu judecata de niste oameni mult sub nivelul meu de pregatire si sa fiu nevoita sa ma adaptez unor reguli ce nu-mi apartin. Pentru ca urasc expresiile “asa se face”, “nu se cade”. Pentru ca NU VREAU sa ma supun legilor nescrise ale unei societati bolnave la vindecarea careia NU MAI POT sa ajut!!!!